fbpx

Ce am câștigat și ce am pierdut de când nu mai consum băuturi din PET-uri și alimente din pungi de plastic

Să renunț la băuturi carbogazoase nu a fost un lucru dificil, mai ales după ce am petrecut 3 luni în SUA în 2006 și am văzut cu ochii proprii efecul zahărului asupra corpului uman -la început asupra locuitorii nativi, iar după aproximativ o lună și jumătate asupra propriului corp. În acele vremuri, consumul meu zilnic includea 2 cafele îndulcite, mari, cu extra arome și cremă de lapte, 2-3 energizante și încă atâtea băuturi carbogazoase (că era vară și cald) sau varianta lor mai ‘sănătoasă’, Ice Tea, în total aproximativ 6/7 PET-uri de 0.5 L zilnic. Seara era o altă poveste, se mai adăugau vreo alte câteva pet-uri sau doze de aluminium la consumul zilnic. Cu puțin noroc și multă căldură, cred că consumam și 1 sau 1,5 L de apă zilnic, adica 1 alt PET adăugat grămezii. Rezultatul direct al celor 3 luni de consumerism și stil de viață adaptat locului (nu 100% american, pentru că în dieta mea legumele și fructele încă perseverau, la fel și apa plată), a fost un surplus 6-7 kg. Oricine poate fi de acord cu mine că acest rezultat denotă un stil de viață nesănătos, la care contribuția masivă a fost adusă de -surpriză (sau nu)- băuturile consumate. Pe lângă gunoiul făcut în propriul meu organism, gunoiul făcut în mediul înconjurător, în aceeași perioadă, a fost de aproximativ 180 de pahare de polistiren pentru băuturi calde și 180 de capace de plastic pentru aceste pahare, între 540 și 630 de pet-uri de 0.5 L, 540 doze de aluminium, 72 recipiente (din HDPE) de lapte, pet-uri apă și băuturi răcoritoare mai mari decât 0.5 L, aproximativ 90 de recipiente din polistiren pentru mâncare caldă și cel putin 250 de pungi (din LDPE) și plase (din HDPE) din plastic. Ar mai fi și toate recipientele de iaurt, deserturi, mâncare congelată, paie de plastic, pahare & tacâmuri de unică folosință, pe care, din păcate, nu le pot estima cantitativ. GROAZNIC! Cantități industriale produse de 1 persoană într-o perioadă de 3 luni. Motivele sunt multe, dar în topul listei stau conveniența (totul era disponibil peste tot, relativ ieftin și rapid de consumat) și curiozitatea de a încerca cât mai multe produse cu ingrediente exotice și miraculoase (pentru că la momentul respectiv credeam că marketingul este 100% etic). Temeri legate de impactul consumului acestor produse asupra sănătății mele sau asupra mediului înconjurător nu existau nici în cea mai mică pondere, mai ales pentru că într-o țară precum SUA, unde prosperitatea și omul sunt puse pe un piedestal, oricine se gândește că orice produs existent pe piață sigur îți aduce un beneficiu și este bun pentru tine, iar cei care creează aceste produse au și soluții de adminstrare a gunoiului produs în urma consumului. Ei bine, nu m-aș fi putut înșela mai mult…

De prin 2007, datorită exceselor și învățăturilor din anii precedenți, am renunțat (aproape) complet la consumul de băuturi răcoritoare carbogazoase, dar bineînțeles, am continuat să consum apă (îmbuteliată în recipiente de plastic), sucuri naturale (la cutii sau PET-uri de 0.5L), toate acestea nereciclabile la momentul respectiv în Romania (nici acum NU se reciclează prea mult, deși oficial ni se spune că se face). Adică cam 360 PET-uri de 2L, 360 PET-uri de 0.5 L și 200 de cutii anual. Plus aproximativ 1 sacoșă de plastic pe zi, sau 2 pungi mici.

Prin iulie 2014, după ce am luat chestiunea plasticului în propriile mâini și am început să mă informez asupra tipurilor de plastic, a întrebuințărilor sale, a ratelor de reciclabilitate, a efectelor sale nocive asupra sănătății umane și mediului înconjurător și cât de prezent este plasticul în viața mea, m-am împrietenit cu sacoșele ECO din materiale textile reciclabile și consumul propriu de pungi și plase de plastic a ajuns la ZERO. A fost primul meu pas spre o viață fără plastic.

O provocare mai serioasă a constituit-o înlocuirea PET-urilor de apă, atât cele mari (1.5L sau 2L), cât și cele mici (0.5L). Cu ajutorul unui alt prieten de încredere (o sticla din inox Klean Kanteen de 800ml, 100% fără plastic, fără BPA sau alți aditivi toxici, sigură pentru sănătatea umană, produsă etic și cu garanție pe viață), am reușit să renunț la PET-urile mici, cam de prin septembrie 2014.

Având în vedere că nu sunt o mare fană a apei de la robinet (din Leuven), în special datorită cantitații ridicate de calcar conținut, dar și a țevilor vechi ale cladirilor în care am locuit, am recurs la a consuma apă în sticlă returnabil, puțin mai costisitoare, dar cu siguranță mult mai sănătoasă și mai gustoasă. Apa de izvor este cea mai bună alternativă, însă colectată în recipiente de sticlă (mai țineți minte damigenele ;)?), și nicidecum în recipiente de plastic refolosite, care eliberează aditivi chimici în lichidul conținut ori de câte ori sunt manipulate (supuse la soare/ temperaturi scăzute, parțial turtite, lovite, spălate, etc).

De când cei 2 prieteni de nădejde îmi țin companie, am refuzat să consum aproximativ 700 pungi/sacoșe de plastic din HDPL, aproximativ încă atâtea din LHPL (din film de plastic, folosite mai ales la piață sau raionul de fructe și legume în marile magazine), 720 de PET-uri de 0.5L și 720 de PET-uri de 1.5/2L.

Cred cu tărie că de fiecare dată când achiziționăm un produs, alegem ceva în care credem și încurajăm pe cineva să continue să producă produsul respectiv. Cu acestea în minte, NU mai doresc să contribui și să susțin industria plasticului.

Grija pentru mediul înconjurator, iubirea față de natură, oceane și viețuitoarele Pământului, gândirea pe termen lung, menținerea unei stări satisfăcătoare de sănătate, reeducarea, învățarea și experimentarea unor lucruri noi sunt doar câteva beneficii ale acestui stil de viață. Dacă ești mai motivat de partea financiară, și acolo există doar plusuri.

Un studiu recent efectuat asupra mărcilor de apă disponibile în România arată că multe dintre ele sunt doar pur marketing, beneficiile pe care acestea le promovează lipsind cu desăvârșire din lichidul conținut. Academia Cațavencu surprinde foarte bine ‘minunile’ marketingului în industria apelor minerale românești și în manipularea consumatorului, iar Green Report prezintă o scurtă istorie a apei îmbuteliate și cum am ajuns să plătim noi, consumatorii, de 2.000 mai mult pentru ceva ce este un drept fundamental uman. Și cum industria apei îmbuteliate ne-a făcut să credem că apa de la robinet nu este sănătoasă, în timp ce apa comercializată de ei provine din aceleași surse ca și apa de la robinet, doar că este mai puțin regularizată. O altă ‘minune’ a marketingului.

În cazul meu, tranziția de la A ZICE la A FACE a durat aproximativ 3 luni. Tu în ce stadiu ești? Te-ai gândit vreodată câte PET-uri și pungi de plastic consumi într-o anumită perioadă și cum ai putea minimiza acest consum? Calculează și împărtășește rezultatele obținute cu noi, suntem curioși :).

Ce am pierdut de când am făcut aceste schimbari? O să te anunț când aflu 😉

[icon name=”fa-heart” size=”mini” style=”simple” icon_color=”#57c5c7″][/icon], Ioana

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.