de ce ALTERNATIVE

Plasticul este atât de bine integrat în viața cotidiană și în obiceiurile de consum încât marea noastră majoritate nu ne putem imagina viața posibilă fără ajutorul acestui material flexibil, rezistent, versatil și usor de modelat în diferite produse. Plasticul este obținut prin prelucrarea petrolului, gazelor naturale și, mai recent, unor mase vegetale. În timp ce întrebuințările plasticului se diversifică continuu, crescând astfel și cantitatea de plastic nou produs, la care se adaugă aditivii chimici corespunzatori fiecărui tip de plastic, noi cercetări științifice relevante prezintă efectele negative pe care plasticul le are asupra sănătății oamenilor și mediului înconjurător.

Conform Comisiei pentru Protectia Mediului Marin al Atlanticului de Nord (OSPAR), care a examinat 609 plaje din 8 țări din Europa, principalele obiecte din plastic colectate au fost următoarele: bucăți de polistiren, frânghie/coardă/plasă (folosite în industria pescuitului), bețișoare pentru igiena urechilor ,ambalaje de chips-uri/snacks-uri/dulciuri, sticle de băuturi răcoritoare, ambalaje industriale/învelitori din plastic, mucuri de țigară, recipiente din plastic folosite în sectorul alimentar (inclusiv recipiente folosite pentru mâncărurile servite la pachet), benzi de legat, fire de undiță, pungi din plastic, plase, tacâmuri de unica folosință, pahare de plastic.

Plasticul & sănătatea umană (tipuri, întrebuințări, toxicitate, reciclare, alternative)

Plasticul & natura

Plasticul & economia

Plasticul & sănătatea umană (tipuri, întrebuințări, toxicitate, reciclare, alternative)

Deși multe studii sunt în desfășurare în momentul prezent pentru a stabili în ce mod toxicitatea plasticului afectează sănătatea umană, dovezile științifice deja existente atestă că plasticul din oceane absoarbe cantități extrem de ridicate de poluatori (bifenili ploriclorurați/PCB și pesticide) din imediata vecinătate (Colabuono et al. 2010). Mostre colectate din Oceanul Pacific constând din mici fragmente rezultate prin degradarea obictelor din plastic folosite în consum, la care se adauga grăunțele din plastic brut, materia primă folosită în procesul de fabricație al tuturor produselor din plastic, au fost prelucrate în laborator, rezultatele obținute indicând prezența poluatorilor organici persistenți (POP) precum diclor-difenil-tricloretan (DDT), hidrocarburi policiclice aromate (PAH) și hidrocarburi alifatice (Rios et al. 2007). Mulți dintre acești poluanti, precum bifenilii ploriclorurați și DDT-ul, sunt recunoscuți ca fiind disturbatori hormonali și de creștere. Expunerea la aceste substanțe toxice în timpul sarcinii sau primilor ani de viață pot afecta ireversibil sănătatea (Colborn et al. 1993). Dovezile existente indică faptul că substanțele chimice absorbite de plastic, precum și aditivii chimici adăugați plasticului brut în procesul de fabricație, pot ajunge în componența țesuturilor vii. Unele organisme pot filtra fragmentele din plastic care au pătruns în corpul lor, reușind să le elimine parțial sau complet. Alte cercetări științifice prezintă dovezi că aditivii chimici continuți în jucării, unele echipamente medicale, sticle de băuturi răcoritoare și recipiente din plastic folosite în alimentație ajung în organismul uman prin manipularea/ folosirea produsului respectiv (Koch and Calafat 2009; Lang et al. 2008; Meeker et al. 2009; Talsness et al. 2009). Drept urmare, unele țări au interzis folosirea anumitor aditivi în producția plasticului, precum și a obiectelor care conțin aditivii respectivi. Cercetatoarea C. Rochman a stabilit prezența fragmentelor din plastic în pește și fructe de mare destinate consumului uman, în ambele regiuni unde a efectuat cercetarea (SUA și Indonezia).

Majoritatea plasticului prezent pe piață face parte din 6 categorii, iar cea de-a 7-a categorie înglobează plasticul din primele 6, acesta fiind reciclat și folosit la fabricația produselor de calitate inferioara. Codul #7 cuprinde și alte categorii de plastice, inclusiv bioplasticele.
Cele mai multe produse din plastic sunt marcate cu un numar de la #1 la #7, înconjurat de 3 săgeți, care indică principalul polimer conținut de plasticul respectiv. Acest sistem a fost dezvoltat în 1988 de Asociația Plasticelor din SUA și a devenit un standard internațional. Principalul motiv pentru dezvoltarea și răspândirea acestui sistem este posibilitatea reciclării, care nu poate fi efectuată punând împreună diferite tipuri de plastic, datorită multitudinii și diverisității aditivilor adăugați în procesul de producție.

Aceste coduri nu garantează reciclarea produselor pe care se regăsesc, după cum nu indică nici nivelul lor de toxicitate sau siguranță de întrebuințare/folosire.

#1TEREFTALAT DE POLIETILENĂ (PET/PETE/poliester) - întrebuințat cu precădere în industriile băuturilor răcoritoare, alimentară și textilă.

Citește în continuare

#2 POLIETILENĂ DE ÎNALTĂ DENSITATE (PEID/HDPE) - cel mai folosit plastic la nivel global, cu numeroase întrebuințări.

Citește în continuare

#3 CLORURĂ DE POLIVINIL (V /Vinilin / PVC) - folosirea acestui tip de plastic a scăzut datorită efectelor negative asupra sănătății umane şi naturii, strâns legate de fabricarea, utilizarea, depozitarea și eliminarea sa. Problemele legate de toxicitatea PVC-ului apar datorită clorurii, care este obținută și folosită în combinație cu multiplii aditivi toxici (ftalați).

Citește în continuare

#4 POLIETILENĂ DE JOASĂ DENSITATE (LDPE/PEJD) - folosit cu precadere ca și ambalaj.

Citește în continuare

#5 POLIPROPILENĂ (PP) - cel mai frecvent folosit în industria alimentară pentru depozitarea și păstrarea mâncărurilor procesate calde.

Citește în continuare

#6 POLISTIREN (PS) - cunoscut și sub denumirea de Styrofoam (numele mărcii), folosit în industria alimentară pentru depozitarea și împachetarea alimentelor destinate consumului în alt loc decât cel al achiziționării (polistiren expandat/ PSE).

Citește în continuare

#7 ALTE TIPURI DE PLASTIC (O) - toate celelalte tipuri de plastic, inclusiv bioplasticul.

#POLICARBONAT (PC) - folosit frecvent ca și înlocuitor pentru piesele turnate din metal, întrebuințările sale au scăzut datorită unuia dintre ingredientele continuțe, interzis în anumite țări (bisfenol A /BPA).

Citește în continuare

#ACRILICE - acrilonitril butadin stiren (ABS), Acrilonitril stiren (AS, SAN), metacrilat.

Citește în continuare

#EPOXIURI reprezintă un grup de polimeri care înglobează adezivi, vopsele etc. Cele mai întrebuințate epoxiuri sunt cele obținute prin combinarea ephichlorohydrin și bisfenolului A, fiecare component fiind asociat cu o toxicitatate ridicată.

Citește în continuare

#LATEX (Cauciuc sintetic)

Citește în continuare

#MELAMINA - cel mai frecvent folosit în producția bunurilor de larg consum și echipamentelor de construcții, este un tip de plastic format prin polimerizarea melaminei și formaldehidei.

Citește în continuare

#NEOPRENUL (policloropren) - cauciuc sintetic format prin polimerizarea cloroprenei, obținut din clor și butadienă.

Citește în continuare

#POLIAMIDE (Nailon, Kevlar) - folosite pentru diverse produse destinate consumului și industriei.

Citește în continuare

#POLITETRAFLOURETILENĂ (PTFF/ Teflon) - cel mai frecvent folosit pentru recipiente de gătit (Teflon) și produse rezistente la apă, dar care să permită pielii să respire (Gore-Tex).

Citește în continuare

#POLIURETANI (Spandex/ Lycra)

Citește în continuare

#SILICONUL - parte din familia cauciucurilor, siliconul este un hibrid între cauciucul sintetic și un polimer sintetic din plastic. Este mult mai durabil și rezistent decât plasticul și reacționează foarte puțin cu aditivii chimici.

Citește în continuare

#BIOPLASTICELE - sunt polimeri naturali (celuloză, lignină, chitină, lână, amidon, etc) și sintetici (acetil celuloză, alchidal, DECP, PE, PHB, PLA, celofibră, amidon) fabricați din biomasă.

Citește în continuare

Plasticul & natura

Conform documentului Strategia Honolulu, efectele negative ale plasticului asupra naturii se referă la încurcarea și prinderea animalelor, ingestia de plastic confundat cu hrană, distrugerea habitatului, introducerea și răspândirea speciilor invazive, transportul chimicalelor cu efecte asupra lanțului trofic și al sănătății oamenilor.
În continuare sunt prezentate câteva exemple dintre multiplele efecte negative ale plasticului asupra naturii:

->În Australia de Nord, 290 de broaște țestoase au fost prinse în năvoade abandonate pe o suprafață de 70 km pătrați, între 1996 și 2002 (Kiessling 2003).

->În cadrul unui proiect de înlăturare a capcanelor pentru crabi, abandonate din diferite motive, desfășurat în golful Chesapeake (SUA), au fost eliberate 14.000 de viețuitoare, inclusiv rațe, broaște țestoase și pești (Havens et al. 2011).

->Cercetări științifice prezintă că gâștele de mare nordice (Morus bassanus) utilizează deșeuri din plastic, mai ales frânghii și sfori, pentru a-și construi cuibul, provocând astfel 525 de accidente de încurcare într-o perioadă de 8 ani (Votier et al. 2010).

->Conform ultimului raport publicat de Comisia Mamiferelor Marine din SUA în 1998, 136 de specii marine au fost implicate in accidente de încâlcire și prindere, inclusiv 6 din cele 7 specii de broaște țestoase, 51 de specii de păsări marine din 312 specii existente pe glob și 32 de specii de mamifere marine. Dintre cele 120 de specii de mamifere marine cuprinse în Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, 54 de specii, reprezentând 45% din mamiferele înscrise, au fost implicate în accidente produse de plasticul din mări și oceane.

->În cercetări legate de populația de fulmari (Fulmarus glacialus), 95% din cei 1.295 de fulmari găsiți morți pe plaje între 2003 și 2007 au avut plastic în stomac. În medie, în fiecare stomac s-au găsit aproximativ 35 de fragmente de plastic, cântărind aproximativ 0.31 grame (van den Brink et al. 2011).

->Nivelul substanțelor toxice din mostre din țesutul gras al albatroșilor din atolul Midway fost acelasi sau mai mare decat nivelurile toxice care provoacă efecte adverse la alte specii de păsări marine (Jones et al. 1996).

 ->Un alt studiu a demonstrat cum cantitatea de plastic ingerată de păsările marine se corelează cu bifenilii policlorurați (PCB) detectați în stratul de grăsime (Ryan et al. 1988).

->O altă cercetare estimează că deșeurile din plastic au dus la dublarea înmulțirii faunei subtropicale și au triplat răspândirea faunei în anumite zone, ceea ce arată impactul sporit pe care îl are transportul de specii straine (Barnes 2002). Ca și exemplu, o anemonă de mare, non-nativa regiunii Hawaii de nord vest, a ajuns în aceste ape călătorind pe o bucată de EPAPA (Echipament de Pescuit Abandonat, Pierdut sau Aruncat)(Zabin et al. 2003).

->Introducerea de specii străine poate avea efecte devastatoare asupra naturii, acestea incluzând pierderea biodiversității, schimbări în structura habitatului și schimbări în funcțiile ecosistemelor (Derraik 2002).

În general, procesul de degradare al plasticului este unul de lunga durata (800-1.000 ani), fiind influențat de o multitudine de factori, variând de la un tip de plastic la altul. Descoperiri foarte recente arată că plasticul nu dispare niciodată complet, el doar se descompune în bucăți din ce în ce mai mici. Câteva exemple de obiecte de plastic și perioada aferentă degradării sunt oferite mai jos (sursă Administrația Națională a Atmosferei și Oceanelor SUA/NOAA):

Produs Degradare (ani)

Plasă de cumpărături

10-20

Muc de țigară

1-5

Ambalaj beri

400

Cană/pahar alimente calde

50

Fir de undiță

600

Sticlă

450

Plasticul & economia

Deșeurile din plastic reprezintă 80% din totalul deșeurilor marine. Impactul lor negativ afectează pescuitul (diminuarea cantității de pește prins, probleme de navigație calitatea acvaculturii), turismul (degradarea aspectului plajelor și al apelor mai puțin adânci), industria fructelor de mare (niveluri sporite de poluare ale oceanelor sunt asociate cu producție toxică de fructe de mare), duc la creșterea cheltuielilor administrațiilor locale, afectează bunăstarea și sănătatea comunitățiilor din zonele litorale și au efecte diverse și numeroase asupra sănătății oamenilor.

Dovezile arată că industria pescuitului în Marea Britanie a pierdut mai mult de 33.000.000 euro în 2002 din cauza deșeurilor marine (Ten Brink et al. 2009), pescarii scoțieni aproximativ 45.000 USD anual (Hall 2000), iar piața de homar din SUA a înregistrat pierderi de 250.000.000 USD (Hall 2000). Costurile de curățenie în porturi au fost estimate la 23.000 USD anual în Marea Britanie, iar costurile datorate defectării propelelor s-au situat între 767.000-2.202.000 USD anual (Hall 2000).
Pierderile economice estimate de statul New Jersey datorită necesității închiderii unor plaje publice au fost, în 1988, cuprinse între 53.000.000-224.000.000 USD. (Ten Brink et al. 2009). Campaniile de curațare a mucurilor de țigară din San Francisco costă orașul aproximativ 6.000.000 USD anual (Schneider et al. 2009).

Datorită faptului că plutește și este foarte rezistent, plasticul poate călători până la 10.000 km în decursul a 10 ani (Barnes et al. 2009). Cele mai vizibile tipuri de deșeuri marine din plastic sunt năvoadele abandonate, sticlele, pungile și alte numeroase bunuri de larg consum, însă o parte importantă din mostrele adunate este constituită de microplastic (Law et al. 2010 Thompson et al. 2004). Microplasticul s-a acumulat în coloanele de apă, în apropierea țărmurilor și în sedimente (Andrady 2011; Barnes et al. 2009; Thompson et al. 2004; Zarfl et al. 2011). Studiul Deșeurile din plastic din mijlocul oceanului (Andrés Cózar et. al 2014) arată că frecvența de apariție a deșeurilor din plastic pe suprafața apelor oceanelor este de 88%, cantitatea lor totală fiind cuprinsă între 7.000 și 35.000 tone. Plasticul provenit din surse de pe continent pătrunde în ocean mai ales datorită inundațiilor. În anii 1970, Academia Națională de Știinte din SUA estima că fluxul de plastic în oceanele lumii era de 45.000 tone anual, echivalent cu 0.1% din producția mondială. Aproximativ 50% din tot plasticul produs este flotabil, iar 60-64% ajunge din zonele de coastă direct în ocean.

Insolubil în apă și capabil să ia orice formă, cu ajutorul aditivilor chimici, plasticul este frecvent folosit în industria cosmetică, ca și ingredient al următoarelor produse (dar nu numai): săpun, șampon, deodorant, pastă de dinți, creme împotriva ridurilor, creme de ras, creme de protecție solară, măști, produse pentru copii (O trecere în revistă a microplasticelor din cosmetice, H.A. Leslie). Datorită multiplelor dovezi care arată efectele negative ale acestor granule din plastic, în 2015 SUA a votat interzicerea lor în procesul de producție al cosmeticelor, iar din 2018, niciun produs care conține microplastic nu va mai fi comercializat.

Durabil și extras din resurse naturale finite, plasticul ar trebui reciclat și refolosit pe scară largă. Valorificând Plasticul este o inițiativă a Programului de Mediu al Națiunilor Unite și are ca scop monitorizarea plasticului din procesul de fabricație al diferitor companii. Studiul relevă că industra jucăriilor, bunurile atletice și bunurile durabile de larg consum folosesc cele mai ridicate cantități de plastic în procesul de fabricație, calculat la un profit de 1.000.000 USD. Industriile băuturilor răcoritoare, de igienă și farmaceutice sunt printre industriile care folosesc cel mai mult plastic în ambalejele aferente produselor comercializate. Retailerii, restaurantele și industria tabacului folosesc cel mai mult plastic în procesul logistic, calculat la un profit de 1.000.000 USD. Dacă aceste companii ar fii trase la răspundere pentru pagubele provocate naturii și sănătății umane, ele ar trebui să plăteasca aproximativ 75.000.000.000 USD anual. Companiile din industria alimentară ar fi cei mai mari contribuabili la acest cost, responsabile pentru 23% din pagubele materiale produse. Dacă aceste companii ar fi puse în situația să plătească pentru pagubele pe care le produc, valoarea lor din punct de vedere economic, legislativ și reputațional ar scădea dramatic. De aseamenea, aceste numere arată și că există potențial pentru o serie de schimbări pozitive pe care fiecare companie le poate iniția.

În timp ce oamenii de știință peocupați de efectele negative ale plasticului asupra planetei noastre încearcă să evalueze situația și să găsească și propună soluții, raportul Tipuri de Plastic- Evidențe 2014/2015, redactat de industria plasticului, prevede o creștere în cantitatea de plastic produs la nivel mondial în anii următori (deci depășind cantitatea de 299.000.000 de tone din 2013). Deși producția de plastic s-a stabilizat în Europa din 2013, Europa rămâne al doilea cel mai mare producator de plastic din lume (20%), după China (24,8%). 66% din cererea la nivel european se concentreză în următoarele țări: Germania (25,1%), Italia (14,3%), Franța (9,7%), Marea Britanie (7,6%) și Spain (7,5%). În Europa, sectorul ambalajelor reprezintă 39,6% din piața totală a plasticului, însumând 46.300.000 tone anual. Sectorul ambalajelor este urmat de sectorul construcțiilor (20,3%), cel al bunurilor de larg consum (echipamente/ accesorii destinate gospodariilor/mobila/echipament sportiv/echipament medical și de protecție-21,7%) și sectorul auto (8,9%).